A fost odată un regat bavarez puternic, întins peste crestele falnice ale Alpilor şi peste lacurile lor înconjurate de păduri şi sate bogate. Pe tronul regatului s-a urcat tânărul şi chipeşul Ludwig al II-lea, un iubitor de muzică şi teatru, o fire sensibilă şi visătoare. Nu a trecut mult timp până ce el a început să se sature de învăţatul legilor, de îngrijitul treburilor statului şi de realitatea anostă ce îl înconjura şi îl dezamăgea zi de zi. A devenit admiratorul şi protectorul compozitorului Richard Wagner, ale cărui opere le asculta fascinat şi se visa trăind în lumea lor, alături de personajele legendelor. Decorurile din poveşti i-au hrănit fantezia, iar aceasta a dus la proiectarea şi construirea unor castele fabuloase, pe măsura bogăţiei sale şi a dorinţei puternice de a-şi crea propriul univers, în care să se simtă fericit şi în care frumosul să fie reperul absolut. A început să trăiască departe de lume, dormind ziua şi stând treaz noaptea, privind spectacole de teatru şi opere puse în scenă doar pentru el, realizând planuri pentru alte şi alte palate pline de fast. Dar averile uriaşe cheltuite pentru construcţiile sale de vis i-au îngrijorat pe miniştrii săi, care au hotărât să pună capăt proiectelor costisitoare. Regele a fost declarat nebun şi a fost internat, însă în ziua următoare, trupul său şi cel al psihiatrului care dăduse diagnosticul au fost găsite în Lacul Starnberg. Împrejurările morţii celor doi nu sunt încă lămurite şi ele parcă se potrivesc cumva cu vorbele lui Ludwig al II-lea: "Vreau să rămân un mister pentru mine şi pentru ceilalţi".
În 1864, la doar 18 ani, Ludwig al II-lea devenea regele Bavariei, un rang ce se va dovedi mai târziu nepotrivit pentru personalitatea sa excentrică. Timp de 22 de ani, el a visat pe muzica lui Wagner şi a construit în Bavaria trei castele celebre: Neuschwanstein, cu alura sa medievală de poveste, Linderhof, cu elemente baroce şi rococo, şi Herrenchiemsee, numit şi "Versailles-ul bavarez". Regiunea Alpilor de la sud de München-ul german a fost decorul perfect pentru aceste bijuterii arhitecturale, ce au golit la propriu visteria regalităţii. Înlăturarea lui Ludwig a fost iminentă; băncile ameninţaseră deja că îi vor confisca proprietăţile, iar el planifica un nou edificiu.
Dintre toate castelele, Neuschwanstein reprezintă cel mai fidel romantismul medieval din aspiraţiile regelui şi, totodată, lumea fantastică din opera lui Wagner, "Lohengrin". Ea spune povestea cavalerului cu acelaşi nume, din tărâmurile Sfântului Graal, care soseşte la Antwerpen (Belgia) într-o barcă trasă de o lebădă. Devenind apărătorul nobilei Elsa, acuzată pe nedrept de uciderea fratelui mai mic, el se luptă pentru onoarea ei şi o cere în căsătorie, cu condiţia ca ea să nu întrebe cum se numeşte şi de unde vine. Fiindcă doamna încalcă promisiunea în noaptea nunţii, Lohengrin părăseşte teritoriul Brabantului (Belgia), pentru a se întoarce în cetatea Graalului. Ludwig s-a închipuit a fi asemenea cavalerului mitic în regatul său, iar Neuschwanstein ar fi fost refugiul potrivit pentru un visător.
Din nefericire, prea puţin timp a petrecut regele în noul său castel, a cărui piatră de temelie a fost pusă la 5 septembrie 1869. În 1884, Ludwig stă pentru prima dată în camerele terminate de constructori, iar în 1886 este arestat şi dus de aici la Berg, pe malul Lacului Starnberg de pe drumul spre München. La şase săptămâni de la moartea sa, castelul se deschide pentru vizitatori, iar de atunci, prin încăperile fastuos decorate au trecut zilnic mii de persoane. Liniştea acestui loc s-a pierdut, dar Neuschwanstein şi-a păstrat neschimbată înfăţişarea ca din poveste.
Life Care – afacerea ta MLM cu produse BIO – www.life-carebio.com
